Se scuturã castanii pe drumul vieţii mele
şi freamãtul lor creşte şi câinii mã-mpresoarã,
eu strig la Tine, Doamne, cu nostalgii de stele,
cu plânsete de clopot, cu-îngenuncheri de searã.
E toamnã, iarãşi toamnã, pe uliţã şi-n viaţã
şi iar mã doare bezna din vinerea de Paşte
şi iar mã doare calea spre noua dimineaţã
şi strâng din dinţi ca-n chinul unei femei ce naşte.

Comentarii