Hotărât gest
să mă dăruiesc ție chip al luminii,
înscăunându-te peste dimineți de iubire
în care să privesc
cum sapi adânci fântâni fără ciutură
din care să bem vinul roșu al vieții întreită
de vulturi cu ciocul plin de verdele desfrunzit al ploii.
Tu să-mi întorci suspinul de la inima vântului
rostogolită în vechi clepsidre,
în care marea se naște
având gândul
mai flămând cu un val
mai întins cu o aripă.
Comentarii
Multumesc Mihaela
Cu drag Maria Multumesc
Frumoase versuri.Cu drag!
sii...
marea ‘n-oglinda ascunde
tot cerul senin
norii-i dezbraca de ganduri,
goale,
vorbindu-le despre
iubirea flamanda
mai ceva decat albastru din inaltul zborului
cand saruta zarea cu pofta de inc-un rasarit.
acolo
pe aripi de val danseaza cu vulturi
nori plonjeaza in mare
fericirea ploua torential
sa scalde Chipul Iubirii de pe chipul tau.
Frumoase versuri, ca de altfel tot ce scrii!