Chipul iubirii

Hotărât gest
să mă dăruiesc ție chip al luminii,
înscăunându-te peste dimineți de iubire

în care să privesc
cum sapi adânci fântâni fără ciutură

din care să bem vinul roșu al vieții întreită
de vulturi cu ciocul plin de verdele desfrunzit al ploii.

Tu să-mi întorci suspinul de la inima vântului

rostogolită în vechi clepsidre,

în care marea se naște
având gândul
mai flămând cu un val
mai întins cu o aripă.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Multumesc Mihaela

  • Cu drag Maria Multumesc

  • Frumoase versuri.Cu drag!

  • sii...

    marea ‘n-oglinda ascunde

    tot cerul senin

    norii-i dezbraca de ganduri,

    goale,

    vorbindu-le despre

    iubirea flamanda

    mai ceva decat albastru din inaltul zborului

    cand saruta zarea cu pofta de inc-un rasarit.

    acolo

    pe aripi de val danseaza cu vulturi  

    nori plonjeaza in mare

    fericirea ploua torential

    sa scalde Chipul Iubirii de pe chipul tau.

     

    Frumoase versuri, ca de altfel tot ce scrii!

Acest răspuns a fost șters.
-->