Demult, pe când omul punea-n ce făcea
Iubire și suflet și har
Trăia un Da Vinci ce-n artă sclipea
Și toți se mirau de-al său dar.
Odată picta un lăcaș de-nchinat,
O scenă din sfinte scripturi:
Chiar ”Cina de taină” ce Domnul a dat
În cinstea preasfintelor guri.
Dar munca-i se-opri la chipuri ce-aveau
Un Bine și-un Rău de-ntrupat:
Isusul preasfânt și Iuda-și cereau
Modelul de chip de pictat
Găsi într-un cor un chip visător
Seninu-i cu drag i-a pictat
La rău căutând modele de zor
Trei ani ca o clipă-au zburat.
În zdrențe, băut, într-un șanț a găsit
Un tânăr pierdut în păcat
În chipu-i un Iuda perfect a zărit
Și iute s-a pus pe lucrat
Încet revenindu-și bețivul a spus:
- Pictura aceasta o știu!
Am stat ca model să-l pictezi pe Isus!
S-a dus tot ce-aveam pe pustiu...
Căci toate-s gândite-n ceaslovul de sus
Din ce ne-a fost dat pe pământ:
Când simți fericirea ai chip de Isus
Și Iudă când lumea-ți s-a frânt...
După o poveste de pe net.
-->
Comentarii
Ehei Mihaela! Te admir! Ai reușit să găsești cele două ipostaze ale aceluiași chip! Mulțumesc!
Mulțumesc Maria și eu te admir!
Cu admiratie !
Mulțumesc Cristian pentru trecere și pentru Like!
Like!
Mulțumesc Lenuș! O săptămână frumoasă!
Frumos poem!
Ooo, cafea preparată cu apă de Covasna! Un deliciu! De-abia aștept s-o bem în real!
Mulțumesc prietene Stelian!
-
1
-
2
de 2 Următor →