Când dorul meu năvalnic ţi se opreşte-n prag
Şi ploaia grea de toamnă porneşte peste case,
Te văd parcă aevea şi te aştept cu drag
Şi număr în neştire zile şi nopţi rămase.
Doar ceasul a mirare, opreşte ticăitul
Speranţa-ncremeneşte o clipă-n aşteptare,
Chiar micul univers mimează infinitul
Şi dorul, către mine ţi-a neteztit cărare.
Felină stând la pândă mi-e încăperea rece
Să plouă cu iubire pe doruri şi pe vise
Nu vreau să mă mai doară viaţa care trece
Şi clipele stinghere, să-mi zacă iar ucise.
-->
Comentarii
Va multumesc prieteni pentru aprecieri...
Ce frumos dor ai!
Daca ploaia grea de toamna porneste peste case, ar fi pacat sa nu primesti dorul, care se opreste in prag, Delia!
Am parcurs cu placere cararea netezita a gandurilor tale!
Mulţumesc din suflet Cami