Cineva cântă la vioară

 

Prin frig trec păsări verzi.

 

Memoria se încarcă de cărări

spre nicăieri

sau, poate,

spre biserici

şi cimitir.

Noaptea se umple de vid

şi paşi pierduţi;

şi inima, de ploaie.

 

Uitarea cotropeşte amintirea.

 

În loc de apă, marea

poartă naufragii.

 

Degetele sunt clepsidre

prin care curg cuvinte

şi speranţe,

sau disperări…

lunga poveste tristă

de-a fi om

sau cal în lanţuri;

şi peste toate aceste catastrofe

cineva

cântă la vioară.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->