Prin frig trec păsări verzi.
Memoria se încarcă de cărări
spre nicăieri
sau, poate,
spre biserici
şi cimitir.
Noaptea se umple de vid
şi paşi pierduţi;
şi inima, de ploaie.
Uitarea cotropeşte amintirea.
În loc de apă, marea
poartă naufragii.
Degetele sunt clepsidre
prin care curg cuvinte
şi speranţe,
sau disperări…
lunga poveste tristă
de-a fi om
sau cal în lanţuri;
şi peste toate aceste catastrofe
cineva
cântă la vioară.
Comentarii