Prin jaluzele ziua curge
Direct în cana de cafea,
Mereu o faci un pic mai dulce,
Tușești ’nainte de a bea.
Claxoane zeci d-odată sună
Și stația gri în fața ta
Cinci umbre pașitoare-adună
Purtând în dinți povară grea.
Motorul roade-n du-te-vino,
Un gras pe sub mustața sa,
Cu păr slinos spre altă babă:
“…pe vremea mea…pe vremea mea.”
Priviri se taie una-ntr-alta
Când nu se uită-n nicăieri,
Un câine ocolește balta
Și mârâie la trei muieri
Trotuarul geme-a ritmuri fade
(Firesc se-ntampl-așa ceva)
Ce pier în smoală și-n pancarde:
“Noi de aici nu vom pleca!”.
Sclipiri rapide, digitale,
În ochii puștilor tresar,
Ghiozdanul gol, degeaba-n spate,
Burete bleg, stătut, amar.
Încet, departe, astrul trece,
Târând o umbră-n urma sa,
Acoperind orașul rece
Și ce-a rămas din lumea ta.
-->
Comentarii