Citesc pe-o coală albă de hârtie
Nescrise sentimente trecătoare,
Iar totu-mi pare azi o poezie
Fără cuvinte, dar plină de savoare.
Cu ochii minții deslușesc ideia
Că tu ai fost un înger pentru mine,
Ai fost și-ai să rămâi mereu femeia,
Acea minune a nopților sublime,
Când rătăceam prin ale tale visuri
Și-n sufletul tău tandru plin de-ardoare,
Creindu-ne eterne paradisuri
În fiecare clipă trecătoare.
Și veșnicii în fiecare noapte
Noi retrăiam în plină armonie,
Da-n zori rodul iubirilor răscoapte
Se regăseau în coala de hârtie.
Eu le citeam și retrăiam în ele,
Privindu-ți chipul somnoros și dulce,
Iubirile din vârstele rebele,
Dar timpul n-a voit ca să se culce.
Iar eu te vad si azi ca-ntotdeauna
Aceeași fetișcană de-altădată,
Cu-aceiași ochi ce licăre întruna
Si dragostea nespusă mi-o arată.
Căprar Florin
-->
Comentarii
Multumesc frumos doamna Lenus !
Multumesc frumos Aurora !
Din spectacolul sufletului...minunat!
.
Aurora, cu încântare