Clepsidra primăverii a obosit,
ploaia peste muguri a sosit.
Valurile se lovesc de stâncă,
numai vântul nu vrea să tacă.
O adiere caldă printre frunze,
visele sunt ale mele călăuze.
Clepsidra mângâiată de Soare,
o barcă vine încet din depărtare,
În suflet adun o oază de lumină,
când valurile la mal se leagănă.
Imagini, tablouri... multe clipe,
ascunse printre a valurilor ape.
Clepsidra adună gânduri şi vise,
pe cerul nopţii stele sunt aprinse,
În zori ciripeşte o vrabie pribeagă,
numai trandafirul o să înţeleagă.
Melancolia nopţii de primăvară,
ascult un cântec vechi la chitară.
Clepsidra colorează pământul,
petalele zboară cum vrea vântul,
Printre primăverile mele eterne,
se aude numai vântul cum geme,
Frumos este zâmbetul tău înflorit,
o floare albă de liliac mi-ai dăruit.
Clepsidra este acum mai obosită,
adună mai multe petale în traistă.
Când vine norul, un vânt mai ușor,
de primăvara noastră îmi este dor.
Printre a valurilor amestecate culori,
în clepsidra primăverii... doi trecători
2.05. 2021
-->
Comentarii
Cu admirație!
Minunate versuri