clipe
am băut din văzduh
tot albastrul,
eram fericit
că m-am săturat de setea
care mă ardea
până la lacrimi,
sunt o fărâmă de lut
dintr-un ocean de lumină,
o întrebare fără răspuns
în marele haos al lumii,
se rostogolește
vremea peste mine,
bătrânele ceasuri
coborâte din turnuri
cad peste amintirile mele
în singurătatea unei zile
de platină.

Comentarii
Frumoase versuri!