(Seminței de măr)
În față poteci, în mine mistere
Se-ntrec felurit s-atingă lumină
Prin pulberi de drum sclipind efemere
Zac stele. Arzi lună, dar mult prea puțină
Cu pasul desculț și tâmpla cuminte
Mă-ntreb de ce vrăbii nu zboară-mprejur
În zări umbre cresc, rostesc jurăminte
Văzduhul e viu și aerul pur
Mă-ndrept spre pădure, iluzii mă-ncearcă
Ursite stau smirnă n-au timp de ursit
Simt teama crescând sub strai, o libarcă
s-ajungă la suflet ar vrea. E ticsit…
…de neîntâmplări, de plecări și de ruguri
E desferecată pădurea și verde
Sunt crengi ce mă vor, mă strigă prin muguri
În urmă cărarea orfană se pierde…
Coșmarul se stinge sub pleoape febrile
Pe buze am gustul seminței de măr
Pierdută e frica, impulsuri caline
Mă-ndeamnă să aflu curat… Adevăr!
-->
Comentarii
Adevărat Dorina!
Nu trebuie să ne lăsăm pradă disperării, Dumnezeu nu ne uită!
Mulţumesc pentru aprecieri, da pictez şi desenez pentru împlinirea sufletească şi energie vie!
Sfătuiesc orice suflet de om să îşi găsească timp pentru un hobby, pentru o îndeletnicire care să creeze frumosul independent de activitatea fiecăruia... trebuie să purtăm în noi un sâmbure de talent în orice domeniu...
Nu suntem legume să vegetăm
Universul cuvântului este necuprins!
cu recunoştinţă, aDa nemescu
În vremurile actuale, eu cred că doar iubirea de semeni și credința în Dumnezeu ne mai poate salva. Nu puteam să trec pe lângă creația ta fără să spun o vorbă bună și mai ales că mulți nu știu că tu cochetezi și cu pictura. Aprecierea mea este și pentru desenul postat după poezie.
Bine v-am regăsit!
Călduroasă primire!
Şi mie mi-a fost dor de tine Dorinel, să ne citim cu plăcere, să fim sănătoase/sănătoşi!
cu drag, aDa nemescu
Bine-ai revenit cu creații, dragă Ada. Chiar îmi era dor de tine. Pupici din Timișoara.