Nesădiți, firavi, lujeri de miei
Noroiți cu greșeala diurnă
Ne lingem uimiți printre răni
Dintre fapte, ultima urmă.
Înflorim, impasibil, degeaba
Ne ardem în nori printre zei
Uităm iubirea, mila, în graba
De a cânta, suav, din flori de tei.
Epatăm, social, carnea de fruct
Pudibonzi, avem haine prea mici
Viermii ne cântă în coajă abduct
Ne vindem zeama, printre urzici.
Vărsăm pe trepte albe de viitor
Sângele bunilor noștri, pătați
Viermii din cărnuri mușcă de zor
Suntem închiși, în carne expați.
Ne e somn de petale în floare
Dor de mugur pleznit avem în gât
Rădăcini smulse între picioare
Cântec din frunză de buze de mut.
Suntem coaja, dură, prea mare
De sâmburi mici de suflet, amar
Un cerc închis, surd și atâta de tare
Urlat cu ecou, repetitiv, în urechi.
27 08 2012
ȘTEFAN OANĂ
-->
Comentarii