- Daa!
Nu prea avea chef de Ani, dar nu avea cum să o evite.
Privind-o îngrijorată când ajunse lângă ea, Ani o întrebă:
- Ce faci aici singură? Ai păţit ceva?
- Nuuu! N-am păţit nimic, dar am simţit nevoia să vin aici, ştii că-mi place locul ăsta.
- Hai lasă-l naibii de loc. Mă, îmi place şi mie aici, e frumos, dar...
Alina îi spuse zâmbind:
- Dar ce? Ia să văd ce perlă mai scoţi acum.
- Da mă, mi-ar plăcea să fiu şi eu cu cineva, nu singură.
- Păi şi ce? Eşti singură? Nu eşti acum cu mine?
Ani îi răspunse chicotind:
- Cu tine? Măăă, cu tine îs ca şi singură, mi-ar plăcea să fiu şi eu cu vreun tip acolo, cu tine ce să fac? Ce naiba mă Alina?
Alina începu să râda, în timp ce Ani se aşeză lângă ea pe iarbă. Îşi deschise borseta, scoase din ea un pachet de BT şi îşi luă o ţigară. După ce căută prin borsetă o brichetă şi văzu că nu are, spuse puţin iritată:
- Dă-mi şi mie un foc. Nu ştiu cum fac, dar întodeauna uit brichetele pe unde merg.
Alina îşi deschise şi ea borseta. Îşi scoase pachetul de Kent pe care-l furase din cartuşul lui taică-său, de acasă. Îl desfăcu şi îşi luă o ţigară. Aşteptând să-i înapoieze Ani bricheta, gândea:
,,Mmm, dac' ar şti tati, m-ar mânca cu bătaia". Dar îşi abandonă repede gândul. După ce îşi aprinse şi ea ţigara, îi spuse râzând:
- Mă nebuno! La ce te gândeşti tu, dute-n colo de nebună, nu eşti normală mă fată.
- Păi da, trebuie să fiu puţin nebună, că să te fac să râzi, pentru că văd că nu eşti în apele tale. Ia spune-mi, ce-ai păţit?
Alina îi răspunse mai în glumă, mai în serios:
- N-am păţit nimic, doar că am vrut să stau puţin pe-aci. Ai ceva impotrivă?
Dar Ani nu se supără, ci doar o privi atent. Ştia foarte bine ce are prietena ei. De ceva vreme era îndrăgostită de Ionuţ, un vecin de-al ei şi îi spuse:
- Ghici! Pe cine am văzut azi când am plecat de-acasă? Dacă ghiceşti eşti tare, să stii.
Simulând indiferenţa, Alina îi răspunse:
- Pe cine? N-am idee.
- Hai mă Alina, fă şi tu un efort acolo, că ştiu că poţi să ghiceşti.
Alina o privi atentă, strângând din ochi şi rugându-se în gând să fie vorba despre Ionuţ. Lui Ani îi venea să râdă şi înclinând din cap în semn că da, îi spuse:
- Hai, hai, zi o dată, nu te mai uita la mine ca la maşini străine.
- Pe Ionuţ?
- Daaa!
Alina o întrebă zâmbind:
- Vorbeşti serios?
- Da mă fată, cât se poate de serios vorbesc. Măă fată, mă disperi cu Ionuţ, nu alta. Uite, eu îţi promit ceva ţie. Îţi promit că-ţi fac lipeala cu el, jur!
- Mă Ani, cum îmi promiţi tu aşa ceva, când ştii că nu se poate. Ştii bine că el este cu Andreea, fata lu' tanti Mariana, vecina mea.
Ani îi răspunse gânditoare de data asta:
- Da eu ştiu, dar mai ştiu şi alte lucruri.
Alina o rugă să-i spună:
- Ce? Ce ştii? Spune-mi, te roog.
- Mă, nu pot să-ţi spun deocamdată nimic, dar îţi promit că o să fii cu Ionuţ.
- Oaau! Mamăăă, vorbeşti serios?
Se repezi la Ani, prinzând-o de umeri şi scuturând-o tare, la care fata ţipă şi o împinse, spunându-i:
- Auuu! Nebunoo! Mă doaree! Ai înnebunit mă? Nu mă mai strânge aşa tare că mă doare.
Dar Alinei nu-i păsă de durerea prietenei sale şi strigă la ea:
- Pe cuvântul tău?
- Hooo, nebunelor! Ce-aveţi?, le întrebă râzând, Mihai.
va urma
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Mulţumesc frumos Mihaela, te invit să citeşti şi partea a 3-a.
Mihaela, felicitari! De abia astept urmarea. O seara placuta!
Mulţumesc frumos, Patricia.
Şi sper să-ţi placă, dragă Maria.
eeeeee.... se schimba situatiuneaaaa.... hai, sa vad continuarea! de-abia astept !
Mulţumesc Lenuş.
Frumos Mihaela