Colcăiau...

 

 

în mine toţi. Din tălpi şi până-n creştet

îmi furnicau toate venele. Nici nu ştiu

ce culoare mai aveau.

I-am dat afară

şi mi-am tras o plasă pe creştet. Am legat-o strâns

să (mă) doară

neputinţa de a vedea albastru. Şi ei. Da ,  

ei se-ncăierau în jurul meu până cerul a devenit negru.

Aştept ploaia.

Poate spală

gândurile de murdăria  

aşezată peste liniştea şoaptelor, să-mi aud sufletul.     


 

 

22.07.2014, ora 19,33’

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • multumesc Trandafir, o zi linistita, Marius

  • da Gabriela, asa e, multumesc, o zi frumoasa, Marius

  • El vorbeste în felul lui tăcut şi nici o mie de draci nu-i vor acoperii glasul, trebuie doar sa vrei să-l asculţi!
Acest răspuns a fost șters.
-->