Bădiță, bădiță,
ai trecut de-a mea portiță
și te-ai dus,
și te-ai tot dus,
colo-n deal, către apus,
colo-n munte, la izvor...
Ți-era sete, ți-era dor?!
Din fereastră, te priveam,
pașii toți, ți-i număram
Nu știam.... să-ți ies în cale
să te-abat de la cărare?
Dar mi-am zis așa-n tăcere
,,Du-te bade, n-ai durere
când îți va fi dor de mine
am să leg portița bine
și-am să dau drumul la câine!..."
Du-te bade, mergi cu bine!...
Comentarii
Dinamic şi plăcut!
Bravooo!
Ce m-am distrat , Elena! Multumesc!
... şi s-a dus badea s-a dus,
fără să-ţi lase răspuns
şi s-a dus , s-a dus cu bine,
fiindcă se temea de câine...
Frumos ţi-ai spus oful, Anuţă! Felicitări!!
sincer va multumesc si ma inchin cu recunostnta pentru ca m-ati citit si pe deasupra v-ati facut timp a-mi lasat un comentariu.
Un munte de respect!
Frumos!
Frumoase versuri!