Coloana fără sfârşit

Oul e infinitul care se multiplică
şi rămâne la forma perfectă,
păsările sunt doar ideea
care iese din inima lui vie,
cu lecţia de zbor în aripi.

Tăcerea rămâne un gest
de împărtăşire a gândurilor,
care nu stă la masă,
aleargă să prindă un scaun de timp,
să-şi mărturisească taina-n sărut,
înflorind stâlpii porţii.
O bucurie dăltuită-n durere
şi apoi rugăciunea
spusă de cuminţenia pământului,
înainte de a se ridica la cer
domnişoarei Pogany.

Pe urmele recunoştiinţei,
Dumnezeu înduioşat şi-a cioplit
piatra cerului său
în care urcă coloana fără sfârşit..

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
postarea de blog a lui Ioan Muntean a fost prezentată
Acum 4 ore
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean lumina pasiunii (cybersonet CCCXXXII)
Acum 4 ore
lumina pasiunii (cybersonet CCCXXXII) prin Cronopedia
Acum 4 ore
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 5 ore
Mai Mult…
-->