1:odaia dinspre stradă,
leagăn al cuvintelor frumoase
pictate pe prosoape
de borangic.-
sanctuarul copilăriei
2:abia se mai vede
prin furtunile de nisip;
depărtatele chemări
ale buciumului
deschid fereastra unui vis:
1: razele de soare
mângâie inima,
ca o speranță.
2
1: sunetul,
aproape gol,
desprins din tăișurile limbii,
străpunge
respirația zilei,
2: adăugându-i o nouă răutate.
legați de catarg
brațele fiilor voștri!-
sare pe rană-i
ispitirea abisului...
1:nufărul
ascunde-ntre petale
cerul.
3
1:libațiile
vechilor graiuri,
revărsări sunt
pe invelișul sonor
al iubirii-
2:pârtia din fulgere
desfășoară
perspectiva unor
vaste proiecte
de viață.
1: după-amiază,
în tandrețea și parfumul
vinurilor domnești...
4
1: inițiale
rătăcite-n zborul fonemelor;
scriere cuneiformă
tălmăcită de palma
unui copil, și
2:acea ușoară
strângere de mână-
o adiere,
prin respirația
vocalelor...
1: îmi aduc aminte de
plimbările noastre
risipite
printre valuri.
5
1: împrejmuite de ecoul
catismelor
bătăile inimii
scăldate-n
apa vie a cuvântului
2:neîntinat de viclenie...
urcând spre
izvoarele versului-
ospăț al clipei,
împresurat de lumină
1: și copleșit
de bucuria recitirii
poemului.
6
1: rădăcinile nealtoite-n gândul bun
blochează voința;
mâna unui prieten,
ca o ancoră,
readuce echilibrul;
2:asemenea
Celui
care tămăduiește cu
rănile sale
rănile altora...
1:împrospătată,
mlădiță de vie
dă bune roade.
-->
Comentarii
Maria, multumesc pentru popas.
Cu aceeași admirație și drag!