E cald, e vară și e grâul copt,
Nestăvilită vară mai e asta!
În care plouă tainic pe la opt,
Iar la amiaz’ fierbinte-i ca năpasta!
Pe somnul tău eu împletesc poeme,
Și-n palma-ți caldă voi broda suspine,
Ca un copil ce-nvață teoreme,...
Exist doar matematic lângă tine!
Și complicate sensuri ne comprimă
În lume de iluzii și nevoi,
Aceleași griji ne-ncearcă, ne deprimă,
Aceeași așteptare doarme-n noi!
Din brațu-ți alb voi face pe vecie,
Pentru obrazu-mi reazemul deplin,
Privind în dimineți cum îmi spui mie,
Cât ți-e de dor, când plec câte puțin!
Și că mă cauți strict printre poeme,
Când la ferești luceferii mai bat,
Să-mi spui, de nu mă afli-ntre catrene,
Să-mi iau ca domiciliu doar... un pat!
Că-mi vindeci osteneala, cu grăbire,
Și dezmierdare-mi faci din nostalgii,
Purificați de-o ultimă iubire,
Să ne-ntregim… în fiecare zi!
De-ar fi ca sa sfârșim în desfătare,
Concentric gravitând într-o simțire,
Ne poarte-n paradis un val de mare,
Uciși într-o concentrică iubire!
(CAMELIA STAN – Concentrică iubire)
-->
Comentarii