Un hohot de plâns, o uşa trântită, o fugă oarbă pe scările încremenite...o portiera izbită şi un scrâşnet de roţi...Consternarea mută rămasă în casa luminată doar de constelaţiile colorate ale bradului împodobit ce arata patetic de vesel, în acel haos emoţional. Murmure nedumerite, umeri căzuţi în dezolare, întrebări nerostite şi îngrijorare profundă, alungaseră spiritul înspăimântat al Crăciunului. Ambra, sora geamănă, se înfăşură mecanic în paltonul nou şi elegant, abia desfăcut din cutia sofisticată primită de la soţul ei, nebăgând în seamă eticheta ce-i ieşea de sub guler şi alergă cu lacrimi în ochi pe urmele surorii. Ajunsă în stradă, nu mai reuşi să vadă decât bolidul negru ce se năpustea ca o furie dezlănţuită pe străzile liniştite ale cartierului, din fericire aproape deşert la acea oră şi în acea zi de sărbătoare. Îl urmă îndeaproape dar cu prudenţă şi smerenie şi i se alătură în linişte absolută, în parcarea ticsită cu motorul torcând silenţios. O presimţire rea îi apasa pieptul şi aştepta cu mintea golită şi îngheţată o mişcare firească din maşina surorii.Trecură minute multe şi încordarea ei ajunsese la limita suportării, dar tăcerea şi nemişcarea creştea ca un demon în noaptea aceea rece şi adâncă. Se temea să iasă, să se apropie, să afle! Înţelegea că ceva grav se întâmplă cu sora ei! Suflete gemene, trăiau şi simţeau aceleasi senzaţii, aceleaşi bucurii sau nelinişti. Spera ca acea întâmplare să fie una din multele ciudăţenii comise de Amneris dintotdeauna, să fie cauzată de o izbucnire a caracterului ei tumultuos şi ca întotdeauna, ea aştepta să se domolească furtuna. Însă, cum nu se mişca nici o frunză, decise să înfrunte situaţia şi coborâ temerară din maşina superincalzita. Cu paşi vătuiţi se apropie şi deschise eroic portiera ermetică. Imaginea ce i se oferi vederii era una de...calm, absenţă şi resemnare. Îşi trase sora de mâna, o ajută să iasă în aerul îngheţat al nopţii şi inconjurandu-i protector umerii cu braţul, o conduse în tăcere în casa, îi dezbracă cu blândeţe paltonul şi şalul ce îi acoperea jumătate din chip şi o conduse ca pe o convalescenta pe sofaua imensă din salon. -Ambra, am SLA! Sunt sigură! Viata mea s-a terminat! Îşi mângâie sora de parcă aceasta era bolnavă şi îşi rezemă capul cu duioşie de umărul ei. Plânseră amândouă în tăcere până terminară toate lacrimile apoi,restul nopţii îşi depănară amintiri, vorbiră de tot şi de toate, mai puţin de ceea ce le ameninta existenţa, echilibrul şi viitorul. Dimineaţa le descoperi dormind îmbrăţişate pe canapeaua albă, cu ochii roşii încă de plâns, scuturate uneori de resturile vreunui suspin rătăcit prin visele tainice ale minţii adormite, ca atunci când erau copile în camera lor din casa părintească. -Nu te voi abandona niciodată! Vom infrunta împreună destinul şi voi avea grijă de tine! îi murmură Ambra când îşi luară rămas bun.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
22. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
dimineți…
Bucuria iernii
Mai multe gânduri iar mă și urmăresc, Chiar și atunci când fulgii reci sosesc,Este un anotimp care nu mai este dorit,Mă bucur când totul în jur este iar albit. Mă gândesc mereu la marea ninsoare, Zăpada din Cer colorează întreaga zare,La…
Citeste mai mult…Timpul
Au trecut zile, săptămâni, luni,nopți Prin toate trecem o dată în viață toți Au trecut lacrimi care dor foarte tare Dar am găsit în credință și o alinare. Au trecut vise uitate și poate pierdute, De foarte multe ori de viață adăpostite Au trecut…
Citeste mai mult…Cuvintele
Îmi las iar cuvintele toate să alerge, Și aș vrea pe unele să le pot culege,Să le așez mai frumos într-o carte , Dar le arunc repede pe cele supărate. Mă ajută adesea să gândesc în tăcere ,Pe foile albe pot să fac o altă alegere, Scriu totul cu…
Citeste mai mult…Un gând al iernii
A nins iar foarte tare acum spre seară, Și vremea este câteodată mai sonoră, Fulgii de zăpadă toți bine s-au adunat,Dar iarna mereu în curte a mai cântat. În casă este cald dar afară frig acum,Iar vântul este și pe al iernii rece drum Fulgul de…
Citeste mai mult…
Comentarii