Condamnată

Mă doare-un loc sub coasta stângă
M-a-njunghiat un dor păgân
Şi chiar de lacrimi or să plângă
Tot uscaţi ochii mei rămân.

Mă doare-n loc ce sângerează
Dar nu cu sânge, cu suspin
Iar nopţile mă ţine trează
Făcându-mi viaţa toată chin.

Şi nu-i doar chin, e şi pustie
Căci vise nu mai am demult
Si plâng cu vers în poezie
Al sufletului meu tumult.
Sunt condamnată pe vecie 
Dorului să plătesc tribut.

de Gabriela Mimi Boroianu
03.09.2014

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->