(Foto de aici)
Mi-am transformat durerea în poveste
și doruri. Îngropată-n chip de lut
nici n-am ghicit că viața m-amăgește
când mă ruga să cred în absolut.
Mi-au sângerat picioarele mergând
să te descopăr. Dus prin univers,
te-am regăsit în zori de vis absurd
și-n rima fermecată-a unui vers.
Mi-am preschimbat destinu-n amintire
și-n lacrimă. Ascunse prin poeme,
le-am aruncat în lume, spre-împlinire,
cerând răspuns la veșnice dileme.
M-am învățat să cred doar în absență
și moarte. Restu-i scară să te sui,
sperând absurd, cu rugi și penitență,
că-n vârf nu este țara nimănui.
Acuma știu, chiar de-i azi prea târziu
și inutil. Suntem născuți din lut
aici, meniți să-mbogățim pământul viu
cu ploi de lacrimi și de absolut.
-->
Comentarii
Vă mulțumesc din suflet, frumoase doamne!
Sensibilitate şi artă poetică!
Mulțumesc!
o poezie minunata, un vers absolut fermecator cu irizari de adevar... Suntem doar lut menit a ingrasa lutul celor ce vin in urma ta... In ploi de lacrimi si de absolut, e toata viata/n care ma crezut. Felicitari!