Convorbire

am tot crezut că nebuniile temporare

dizlocă doar gândurile mână-n mână cu tristețile

dar nu este chiar așa

când se pornesc fluturii să te toace

indiferent de oră

fac din minte terci

din inimă o plămadă curgătoare

și tu te privești din afară

ca pe o poartă nouă

râzând zgomotos și prea des

te-ai vrea mai cu vână

limpede și liniștit

dar te răscolesc taifunurile

te poartă din poartă în poartă

din ușă în fereastră

sângerându-ți tălpile supuse fugii

 

ați trecut prin astea vreodată

sau vorbesc cu luna crezându-mă eu

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->