Copacul dragostei
Tu eşti copacul ce-şi înfinge cu vigoare radăcinile în pământ
Eu, bândeţea care-ţi atinge frunzele, adierea de vânt,
Picăturile de ploaie ce cad pe pământul însetat
În nopţile de vară cand norii pe cer au umblat
În hoarde furioase alergând neîncetat cu carul de foc
Udând în şuvoaie asurzitoare, binecuvântatul loc
Seva hrănitoare ce urcă prin viguroasa-ţi tulpină
Scoţând din adâncuri în lumina divină
Tinere vlăstare ce zâmbesc la luna plină
Tu, esti pentru mine, lumea întreagă
Chiar dacă cei din jur nu pot să înţeleagă
Eu, căprioara sprinţară pe-o câmpie plină de flori
Tu copacul ce-mi umbreşte fruntea plină de fiori
Mă prefac în picături de rouă ca boabe de mărgăritar
Să-ţi sărut timid sufletul, pentru mine, divin altar.
-->
Comentarii