Ei duc sinceri şi îngânduraţi
porţi deschise cu faţa spre soare
se închid înăuntru şi vin pe rând
în nopţile de singurătate şi meditaţie.
Prinşi în cercuri rotunde şi albe
vin suspendaţi de umbre cântând
aruncă prin aer inimi de piatră
şi le contemplă cum prind aripi.
Să-i cinstim cu dezlegare deplină
ei se înscriu în cuvinte rotund
şi le dau forma prin care înţerlegem
sferic
planeta din inimă.
Tu ridică-ţi ochii noroşi şi adânci
priveşte cum se rează-mă zborul de aer
şi se ridică la cer fluturătoare
aripile copiilor, îngeri trişti.
-->
Comentarii