În gânduri- frunze, vise de copii
Grăbind spre-acelaşi veşnic zori de zi...
Depersonalizaţi, în lumi de stele,
Păşim peste uitate frontiere.
Privirea ni-i copac cu flori de gheaţă,
Pe buze de lumină sângeri ard...
Ni-s braţele adânc sculptate-n viaţă
Şi curge-n râuri lacimă de jad.
Pe cer de chihlimbar sclipesc rubine,
Însângerând cu truc de spadasin
Speranţele..Ce candelabre fine!
Şi ce spectacol! Ce poem divin!
Ţâşnesc vulcani şi înfloresc quasarii...
Cu-armuri de vis, de marmură şi jar,
Aleargă peste ceruri armăsarii...
Păsări de stea, în marşul triumfal
Ne poartă în etern ca-ntr-o caleaşcă...
Un cavaler din flori de catifea...
Îngeri aleargă să-i sărute mâna
Prinţesei nopţii-mpodobite-n nea.
Trece grăbit pe un podeţ de ceară
Un univers de mii de flori de tei...
Din ceruri, îngeri încă mai coboară,
Dacă copil, să fii, tu ai să vrei.
În miere gândul să-ţi înmoi, copile,
Să scrii cu lapte pe a nopţii coală,
Să ştii să te încrezi în nemurire,
Căci viaţa asta nu-i decât o şcoală.
Roiuri de lumină în petale
De lumină, farmece rodescm
Ca-n copilăria vieţii tale,
Eu, copile, să te regăsesc.
-->
Comentarii