Din nemurire, iubirea cheamă cerul
pe cărarea albastră presărată cu nori
de alb. Adânc în privire matelotul
dirijează cârma printre stelele nopţii.
Şi tună şi fulgeră cu încercări de oprire.
Zvâcnetul din piept îşi coboară capul
scânteind valurile poticnite de ploaie
pe faleza cu maluri de dorul
necuprins de picuri roşii de viaţă
împerecheată de timpul despărţit de clipe,
de numere adunate şi scăzut întoarse
într-un unu lung, prelung în vraja
zilei naufragiate pe ţărmul de insulă
aruncat, ascuns de ochii văpăioşi.
Corabie muiată de cerul tău cu lăuntrul meu.
08.08.2014, ora 12,47’
-->
Comentarii
multumesc mult incaodata Lenus, o zi minunata, Marius
Frumos Marius!
multumesc Trandafir, o zi frumoasa, Marius
multumesc cu sufletul Lenus, o seara asa cum ti-o doresti, Marius
Minunate versuri Marius!