Cred

Cred


Cred că mai respir doar lumina
privirii tale, la marginea ploii,
care o caut, contemplu,
picurandu-și savoarea
unde începe Pământul,
sau râul care te desparte de mine.

M-am îndrăgostit de cuvintele tale
cochilii,pe care nu le-am dus niciodată
la ureche, sub beznă tandră, sau
streșină străină,
ca să îți aud valurile, marea mea
de iubire,

Acum, mă plimb prin lumină desculț
și este firesc să nu ne ascundem
după cuvântul pe care
îl cioplim în întuneric,pe urma tălpilor
din mare, cu fluturi și cu soiuri
de teamă.

Gândul la tine, îmi deschide
necuprinsuri unde tu îmi scrii
zboruri cu care-mi lunec iubirea
și suspinul în vers.

Ai spus că ai să vii la noapte
să îmi acoperi somnul
cu palma ta de iubire
și de aceea paradisul de vise,
mai tresaltă în mine
încă o zi, ca să te iubesc
până mâine.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->