Păstrez în suflet multe vise ascunse,
de trecerea timpului sunt toate ninse,
Când norii tristeții vin in sufletul meu,
simt numai mângâierea Lui Dumnezeu.
Ascund tristețile toate și mai zâmbesc,
numai în credința ortodoxă eu trăiesc,
Când lacrimile toate se adună în piept,
numai mângâierea caldă a cerului o aștept.
Chiar dacă o data am vrut să ating o stea,
călătoresc cu credință în noaptea mea,
Port în sufletul meu a rugăciunii lumină,
numai vorba goală, răutatea este străină.
Căutam în viața noastră mai multe comori,
rătăcim mult pe drumurile vieții deseori,
Doar iubirea adevărată, divină și curată,
drumul frumos în viață la toți ne arată.
Chiar dacă sufletul de dor este mereu plin,
și lacrima ascunde bine un trist suspin,
Privesc cerul, mă rog și deseori zâmbesc,
în credința ortodoxă m-am născut și trăiesc.
-->
Comentarii
Ortodoxismul, ca arhetip de închegare și dăinuire a formațiunilor statale. Un adevărat elogiu adus Creatorului...
Frumos mesaj. Iubirea și credința în Dumnezeu ne pot fi călăuză în vremurile acestea... tulburi.