Credul

 

 

Într-o viaţă de dincolo de mine,

când eram mai bătrân în ani,

ca iluzia,

 

am întâlnit la o masă, la un pahar de vorbă, Timpul.

 

Nu aveam cuvintele la mine şi dus de vrajă,

în vremea de acum, mi-am lăsat dorul

să zboare.

 

De atunci stau şi-mi alerg gândurile.

 

Le biciuiesc până curg din ochi şi îngheaţă

stele pe geamul nopţii, să fiu, din nou,

credul

 

în clipa de frumos ivită pe cerul de copil curios din fire,

 

să mi se împlinească  

visul, să vină acasă

Sufletul.     

 

 

04.12.2014, ora 20, 00’

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->