Sufletul s-a dezbrăcat de trup. L-a lăsat pe un deal, pe o colină,
singur, în bătaia vântului. Nu se uscase deajuns, pe dinăuntru.
Am luat o găleată de cuvinte să-l tencuiesc, cu ele.
Vorbele au zburat în amintiri, pe
cer. Erau şi ele ude. Soarele le
mângâie, le aşteaptă să se aşeze
pe drumul de dincolo şi eu.
Eu mi-am mai pus un strat de vopsea pe mine cât pentru un an
şi era albastră culoarea ei. Pe alocuri, lăsam câteun punct, o pată
albă să pară că sunt nori
sau fulgi de zăpadă căzuţi
în timpul uitat de vreme sau
de mine şi lumină pentru
crizantemă, galbenă să fie
şi dorul să nu mai colinde.
Să stea ghemuit la streaşina pleoapelor mele.
Viaţă, speranţă, iubire.
14.09.2015, ora 17,39’
-->
Comentarii
multumesc din suflet Lenus, o zi minunata, Marius