cruci pereche (halta veche)

[Viorel Gongu]

Ca două coli îngălbenite de aşteptare, în nuanţe,
Din ghemul de iubiri oprite, tăiat, brutal, în zori, de spadă,
Ne-am smulge, să urcăm în trenul, ce în macaze, cu romanţe,
Ne-o însoţi, cu dor ce doare, la-ntoarcerile în zăpadă.

În piepturile amorţite, perechi de fluturi, fiecare,
Vom zăvorî şi tatuaje de mâini străine, interzise,
Vom obloji noapte de noapte, când trupul dus la închisoare
Va fi prădat, inert, de altul, peste narcisele ucise.

Şi an de an, de ziua ceea, ne vom aprinde lumânare,
Gândindu-ne unul la altul, croind un curcubeu de vreme,
Scoţând din sipet, fiecare, o noapte unică şi care
O vom împături, cu grijă, în zorii rostuind poeme.

Poate, prin vremi, ne vom întoarce în halta mică, fără nume,
Putând un nepoţel în braţe, şi-n păr argintul din cunună,
Şi la mormântul, plin de iarbă, prin amintirile postume,
O candelă de amintire vom duce-n tremurări de mână.


Vom regăsi, îmbrăţişate, doar două cruci înlănţuite,
Cu nume şterse de suspine, de ani, de ploaie şi ninsoare,
Şi din canton, două schelete, în înverziri nasăbuite,
Seară de seară vor aprinde chemări în scuturări de floare.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]