Cosașii
Se destramă zorile pe creastă,
Briza se furișează în plastă.
Pe cărare se aud doar pașii,
Urcă, sub poala pădurii, cosașii.
Agață trăiștile-ntr-un prun;
Stau în genunchi, spun rugăciunea
Privind livada virgină în lung
În prima zi de lucru – lunea.
Vipia dogoare în spate,
Lili aduce apă-n ulcior,
Nona vine-n coș cu de toate
Și pune masa lângă izvor.
Cosașii mănâncă de prânz
La umbra bătrânilor duzi.
Ciocnesc păhărele cu țuică
Dând noroc cu Nenea Ionică.
După masă iară se-nchină;
Unii, rupți, se-ntind la odihnă;
Alții-ntr-o rână, pe fân
Trag din chiștoace fire de fum.
Mircea glumeț, cum i-este firea
Bate-n coasă deșteptarea.
Este finalmente știrea
Să-și mai întărească spinarea.
Înșiruiți ca-n armată
Croiesc un polog încă-o dată
Și se-ntrec într-un stil anume,
Până ce Soarele-apune.
Își ipun coasele pe umăr
Și coboară-n lung de vad;
Când în stâlpii, fără număr,
S-au aprins lumini în sat.
Nelu Părianu 08. 08. 2020
-->
Comentarii