Cu faţa la peretele zilei

M-am îmblânzit cu durerea altora
dar nimeni nu ştie ce am simţit
până mi-a intrat suferinţa în suflet.

Ori la cine spun mă priveşte pieziş,
pare o scenă dintr-un film de reportaj
dar întâmplările povestite sunt vii
curg ca şi sângele prin răni.

Ochii au rămas pe conturul unui tablou
în care culorile se estompează
stropite cu lacrimi amare,
cineva mă aşteaptă cu înţelegere,
cu faţa la peretele zilei,
mă lasă să-mi caut lumina.

Nu se poate exprima în cuvinte
plângerea din lăuntrul oamenilor
fără nici o posibilitate de a ieşi
din labirintul sărăciei în care au intrat
fără să vrea
şi nicio rugă nu-i salvearză
de la ignoranţa în care-şi cresc pruncii.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->