Cu faţa la răsărit

Strigam la orizonturi de sare
nimeni nu mă auzea
se rostogolea timpul peste margini
pâmă la tine.

Era o frescă pictată pe cer
când nopţile se-nghesuiau în gol,
lumina îngenunchease pe ziduri
cu faţa la răsărit.

S-a născut clipa fierbinte
care trecea prin ziduri,
cetăţile ochilor necucerite
aşteptau lupta-n tranşee
până ce steagul gurii tale
înălţa steagul pe reduta de piatră
din dâmbul iubirii.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->