Cu harul ce mi se dăruie

Ca un fluture poezia se aşază pe suflet,
îl hrăneşte cu fructu-i dulce
până-i vibrează corzile de vioară
şi respiră lumina prin sunete.

Fulgurantă ca o păpădie de apă
face risipă de simţire-n frumos,
cu ea am o logodnă promisă
şi cuvântul se modulează-n cântec,

iar gândul în care se mută
e mai rotund decât îl poate cuprinde.

Cu harul ce mi se dăruie, scriu,
ce simt las în miezul cuvintelor topit,
nimic nu mă desparte de sintaxa lăuntrică
cu aura poeziei în izvor.

Astfel se naşte fiorul,
răzbate prin muguri şi înfloreşte
în ramurile unui copac nemuritor.
★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->