Nu era nimic rotund şi clar,
se întrezărea doar o undă de lumină
căzută pe faţa oglinzii
în care liniile aspre se estompau.
Se săpa o fântâna adâncă şi pură
prin care iubirea urcă înaltul
spre buzele setoase şi moi.
Totul capătă forme şi se atinge conturul
cu mere coapte sub lună
până la sânii unei femei.
Eram într-un snop de îmbrăţişări
în tandre dimineţi topite-n lumină,
cristale de rouă, magnezii.
Pe unde soarele răsare
lăsând umbre lungi şi tăioase,
respiram aromele proaspete
în care încăpeam ca în viaţă.
-->
Comentarii