Cu nevăzută atingere

[Nicolae Valareanu Sârbu]

în ochi se întâlnesc apele
drumuri peste poduri de pleoape,
surâsul coboară pe o câmpie
din umerii obrajilor la vale.

În cuvintele nespuse
buzele lasă sunetele-n zâmbet,
pe aşteptările noastre
izgonite de ură, în dragoste.

Dincolo de voinţă şi destin
clipele se pierd nehotărâte
în zborul de fluturi,
sosiţi prea devreme la ospăţ.

Cu nevăzută atingere
adaugi gândului nelinişte
şi întârzii în prăfuitele ore
pe cordonul înnodat al timpului.

Odată cu scâncetul vieţii,
ca la o naştere prematură,
sari peste obstacole,
ochii despică întunericul
până la casa bântuită de umbre
unde înfloresc cactuşii.

Simt risipirea ta în vise
cum bate la ferestre
şi- aprinzi în voinţa barbatului
dorinţa precum un torent,
ce stoarce din pietre vlaga
şi neîmblânzit cade-n extaz.


În adâncul înspumat de frământări
valurile părăsite de puteri
alunecă prin pădurile de ulmi,
sângele năvăleşte-n inimi
ca şuvoiul de apă în palete
şi se fac din scântei fulgere,
incendiindu-ne noaptea.

[Nicolae Valareanu Sârbu]

Mulţ'umesc Lenuş de apreciere.

Noapte bună!

[Muntean Ioan blog]

Un poem minunat...Felicitări!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]