CU-O AMINTIRE MAI BOGAT
Mi-ai apărut în vis amar
În noaptea asta de cleștar,
Iubito, galbenă de boală
Sub voalul gri, destul de goală.
M-a-nvăluit frisonul de lumină
Pe crinul verde din grădină
Privindu-te în ochi de-aproape;
Ei lăcrimau venin sub pleoape.
În a norilor cenușă –
Piramidă după ușă,
Ți-ai lăsat veninul dulce
’n țol fierbinte să se culce.
În diagrama visului,
Model într-ale scrisului,
Am pus sămânța în poem
De focul inimii – îndemn!
Ești absentă, n-ai habar;
De-acum dormi, dormi în zadar;
Nu spera la nimic bine,
Visul este doar la mine.
În zori se pierde raza-n iarbă
Flămândă roua să o soarbă
Și urcă-n dulcele cucutei
În curcubeul de scântei.
Ecoul umbrelor străbate
Înfiorând colțuri din noapte,
Eu mă trezesc, străin, în pat
Cu-o amintire... mai bogat.
Ion Părăianu
-->
Comentarii
Vă mulțumesc pentru lectură !
V-aș întreba de ce nu apar poeziile așa cum le scriem, în strofe ? Apar otova...
Cu respect, I.P.