Două linii ondulate mi-s drumul,
fuge din cerc o umbră
în căruţele de covâltir ale anotimpului.
Picioarele nu-şi mai simt oboseala,
sub tălpi bucle din mizeria lumii
cad descompuse de sub hainele ploii.
Acum ţintesc orizonturi,
ochii pândesc o rara avis,
inima încearcă după ficare colţ
să mâmgâie cu priviri trecătorii.
Pe faţa apei se brodează întâmplari,
alerg printr-un tunel de cretă
şi nici un aisberg de lumină.
Tu mă aştepţi în pragul altei lumi
cu o poveste aparte,
frumoasă ca o noapte aşternută pe pajişte
unde greierii cântă, furnicile cară,
clipe din crepusculul serii.
-->
Comentarii
Mulţumesc de apreciere Lenuş!
Frumoase versuri