Pe cerul încă adormit,
o rază blândă s-a ivit,
pictând în aur și-n roz pal
un nou început, un real.
Pădurea-și scutură tăcerea,
iar vântul poartă adierea
unei povești fără sfârșit,
ce-n inimi cald s-a adăpostit.
Roua pe frunze strălucește,
lumea întreagă se trezește,
iar clipa-aceasta de lumină
ne umple sufletul de tihnă.
O zi de basm, un dar curat,
pe care-n gând l-am așezat,
să ne fie far și alinare
când umbra va fi prea mare.
-->
Comentarii