Nimic mai milostiv decât lauda Domnului
de teama greşelii devenită păcat
ce-mi scormone sufletul
cu suliţe de sticlă,
de somnul mi-l face coşmar
şi mă trezesc speriat.
Cum altfel se poate ieşi
din ghearele transpiraţiei reci
decât prin împăcarea cu sine
şi pace lăuntrică.
Înceară să mă vindece uitarea,
liniştea-mi urcă pe scări în memorie
cu rugăciuni nesfârşit vestitoare.

Comentarii
Cu bucuria lecturii!
Frumoase versuri!