Păsări albastre se desfac în crini
la ceasul în care-mi rostuiesc adâncul
sau doar răscolesc tăcerile
în neputinţa de-a mă află
construiesc propriile ascultări
să împartă cu mine
ceea ce niciodată nu am luminat
femeia aceasta chip răvăşit de îndoieli
este ea femeia pe care o iubeşti
sau doar o infidelă copie
a celei închipuite-n Oniria
încerc să-i destram imaginea
imaginea prinsă-n
indiferenta retină a oglinzii
să privesc dincolo de ofilire
sub rostirea privirii tale
între iluzie şi realitate
să mă găsesc
cu tine să merg
dincolo umbrele vieţii
-->
Comentarii
Taifas nr3