Cuibul şoaptelor

 

 

Întorc visele din noapte peste somnul din zi

când ochi-şi aleargă privirea nemişcată de lume.

 

Mda.

 

Încep să sap din nou pământul

până dau de acel colţ din adânc cu eul din mine

şi să-i dau apă proaspătă, să bea, să prindă culoare în obraji.

 

Roşu să fie.

 

(Parcă sunt flori d’alea,

de plastic, nemuritoare, acum.)

 

Doar câte un bondar rătăcit mai zumzăie cerul

şi sufletul îşi caută cuibul şi eu, deci noi. Mda...       

 

 

18.03.2015, ora 15,00’

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->