Cules bob cu bob şi strâns în ciubăr, în iarna mea,
forfotind lăuntru dinăutru spre bolta cerului
să curgă, să mă-nece
siropul dulce-amărui al iubirii
de vişină putredă,
îmi alerg privirea covoiată
de ridurile secundei din zi, să trăiască veşnicia
celui ce nu mai sunt eu fără tine, sufletul meu.
Te-am chemat în noapte. În strigătele şoaptei.
18.01.2015, ora 12, 13’

Comentarii
multumesc din suflet Lenus, o zi asa cum ti-o doresti, Marius