Roşul de jar se revarsă peste noi,
Se scurge-n albastrul învolburat, văpăi,
Aruncă-n azurul însângerat de moarte
O rază.
Se-ntunecă şi e noapte.
Departe, violetul strigă de dor.
E acolo în zare, pluteşte uşor,
Se pierde-n lumina ce piere departe,
E strigăt de viaţă, e murmur de şoapte
Departe, în noapte...
Comentarii
Ce frumos ! Va multumesc!
Multumesc mult pentru lectura si cuvintele frumoase !
Frumos tablou al inserarii!
Frumoase versuri!
METAFORA! FRUMOS!