Cum s-a deghizat moartea

Noaptea mea nu e noapte din întunericul tău,
e mai mult un gol găsit în impas
pentru o inimă care aşteaptă
ca o primăvară sosirea păsărilor
despletită din obişnuinţă la soare.

O bucurie de înălţime urcă prin vămile cerului.

Eu sunt gândul întrupat în visul femeii,
am aura unui destin care se caută la dinţi,
limba unei catedrale care se zideşte
după o lungă aşteptare-n genunchi.

Moartea s-a deghizat în fată mare
cu zestre, bolnavă de hiv,
plecată la coasă
într-o lume plină de bălării.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Frumoase versuri!
    Un an nou plin de bucurii!
    La mulți ani!
Acest răspuns a fost șters.
-->