Cum susură tăcerea

Cum susură tăcerea 

Cum susură tăcerea în timpul călător 
și-ngenunchează toate bătăile de vânt, 
lăsând în urmă doruri, cuvintele ce dor, 
nespusa mea iubire, doritul meu Pământ !


Mi-ai împletit iubirea-n tăcerile din lună 
și-n gustul ei, iubito, acum sunt îmbrăcat, 
vom alerga prin lume, ținându-ne de mână, 
trezita mea iubire, din ochiul meu sărat.


Tăcerile din lume se zbat în întuneric 
prin ploaia cea de vise în care mai plutim, 
în joaca printre stele, vom arde vis feeric 
iubirea cea din ceruri, în noi să o găsim.


Te-aștept, iubita mea, pe un peron de gară, 
sub șuierat de tren ca să zburăm în noapte, 
peste o lume veche, deșartă și amară, 
doar printre lacrimi calde și patimile toate.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Interviu cu Toamna la o cafea (1) prin Cronopedia
1 oră în urmă
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 2 ore
Mai Mult…
-->