Cum susură tăcerea
Cum susură tăcerea în timpul călător
și-ngenunchează toate bătăile de vânt,
lăsând în urmă doruri, cuvintele ce dor,
nespusa mea iubire, doritul meu Pământ !
Mi-ai împletit iubirea-n tăcerile din lună
și-n gustul ei, iubito, acum sunt îmbrăcat,
vom alerga prin lume, ținându-ne de mână,
trezita mea iubire, din ochiul meu sărat.
Tăcerile din lume se zbat în întuneric
prin ploaia cea de vise în care mai plutim,
în joaca printre stele, vom arde vis feeric
iubirea cea din ceruri, în noi să o găsim.
Te-aștept, iubita mea, pe un peron de gară,
sub șuierat de tren ca să zburăm în noapte,
peste o lume veche, deșartă și amară,
doar printre lacrimi calde și patimile toate.

Comentarii