Cunoaștere
Vom cunoaște universul, veacuri, zile fără sens
când prea plinul din speranță și în piatră el abundă,
viață-ntreagă, trista-mi vrere, puse toate în consens,
se transformă în dorință, taină, ultima secundă.
Ne e teamă doar de teamă, veșnic nu o ocolim
timpul din clepsidra întoarsă, mi se pare prea devreme,
ne e teamă de iubire și cu toții, vrem, iubim
deșirata noastră viață adunată toată în gheme.
Ne e teamă de ne naștem, ne e teamă că murim
mâinile ne sunt certate, pentru treaba care-o fac
suntem gând, suntem speranță, încetând ca să mai fim,
boala noastră e iubirea și dorința ei un leac.
Ne e teamă să iubim și iubind ca să visăm
din prea plinul din speranță și nisipul ei fierbinte
căutând doar fericirea din clepsidră alergăm,
ca săgețile rămase din iubire...necuvinte .
-->
Comentarii
Multumesc mult tuturo!Cu drag Ucu
Frumoase versuri!