cununie
lacrimă care se stinge,
de ce plângi, tu, nu mai plânge,
ești liana, ce se frânge,
peste norul care ninge,
va veni o primăvară
peste viforul de-afară
și vor înflori toți teii
și vor ninge iarăși mieii,
dulce, tu, fecioara mea,
rătăcită într-o stea,
te văd întruna plângând,
și destinul îngânând,
vreau să-ți văd ochii căprui
dacă sunt ai nimănui,
dă-mi-i mie cu-mprumut,
suntem singuri pe pământ,
de e noapte și e rouă,
să dormim pe lună nouă,
și să șuiere, nebuna,
cât va ține noaptea, luna,
două cântece nebune,
care vor să se cunune.
OLĂNEȘTI, duminică, 6 iulie 2014
-->
Comentarii
Foarte frumos
Frumoase versuri...Felicitări!
Sincere aprecieri.