Veni acasă cu-o scrisoare de la directorul de scoală.
Era îngrijorat de ea. I-o puse mamei sale-n poală.
Citind, obrazu-i se albi, se duse-o clipă la fereastră.
Își reveni, zâmbi candid: - E veste bună-n casa noastră!
De azi vei fi școlarul meu, ei n-au profesori pe măsură.
La geniul tău ei au propus să te îndrum la-învățătură!
Așa a fost. Trec ani și ani. El a ajuns inventator
Cu faimă-n țară și în lume. Era prolific, uimitor!
Încet, cu inima senină, bătrâna-i mamă a plecat...
Cu jale-n suflet bietul fiu, printre-amintiri a căutat.
A regăsit din viața sa frânturi și lucruri, dulci comori,
Chiar și scrisoarea ce-adusese de la ai săi învățători!
Și cu recunoștință-n gând, pentru schimbarea ce-a produs
El o deschise și-o citi. Rămase-apoi pe gânduri dus:
”- Copilul are handicap, probleme psihice, e greu...
Între copii nu-l pot lăsa! Nu-l pot supraveghea mereu!
Deci, doar acasă instruit, el calea-n viață-și va urma
Și în final, va absolvi și-și va obține diploma.”
Curajul mamei l-a făcut să lăcrimeze fericit:
- A fost o mamă eroină! O, Doamne, ce mult m-a iubit!
-->
Comentarii
Mulțumesc dragă prietenă, ai dreptate!
Mama şi puterea lui Dumnezeu sunt unice.